Texte critice

Zamfira Bîrzu îsi arată clar interesul său pentru morfologiile umane şi pentru mitologiile din diverse areale culturale. Eu, care am urmărit de mai multă vreme evoluţia ei, am constatat în anii precedenţi o dominantă a informalului, a abstracţiei, a tensiunilor lirice, a urgenţei de comunicare. Ceea ce era important era această aşternere grăbită, lirică, fierbinte a unui mesaj care era conţinut chiar în această linie. Mai nou,pe fundalul dezbaterilor despre destinul artei, depre evoluţiile limbajului vizual, ea a recuperat valori figurative pe care le tratează extrem de subtil. Există o multiplicare formală şi aici, nu este însa o descriere a văzului, a palpabilului. a imediatului, ci le trece printr-o cultură plastică remarcabilă. Artista păstrează destule elemente personale, lirice dar ne plasează într-o stare de comuniare cu valori mitologice, cu areale culturale, diferite. Nu este doar cufundarea în subiectiv, în liric, în imediat, ci, iată, reîntoarcerea la valorile durabile ale patrimoniului românesc sau universal. Urgenţele comunicării există în fiecare demers. Mă refer la tipul de artă abstractă, informală în care linia înainte de a descrie vizibilul, spectacolul lumii naturale, transmite direct tensiunile interioare. În momentul acesta la Zamfira cufundarea în experienţa mitologică a lumii este o urgenţă pentru că i se pare soluţia cea mai bună de a construi demersuri picturale, compoziţii coerente şi semnificative.                      

Constantin Prut


Apropiata ca spirit de pictura lui Teodor Moraru, cu care, de altminteri, nu are nici o legatura directa, Zamfira Birzu dezvaluie un remarcabil instinct al constructiei cromatice, manipuland culoarea cu forta, precautie si voluptate in acelasi timp. Refuzand tonurile exuberante si facile, ea le cauta pe cele grave cu sonoritati profunde, care se coaguleaza atat de radical incat se impun instantaneu ca forme si capata contururi aproape naturale.
Avem o formă lirică de percepţie a umanului, a omului într-o condiţie să-i zicem atemporală, o condiţie care ţine de lipsa contextualizării istorice - şi aceasta este partitura Zamfirei Bârzu. Zamfira Bîrzu  nu e vehementă cu lumea pe care o construieşte, este mai degrabă ocrotitoare şi tandră, întelegatoare şi cu un fel de melancolie implicită, cu o suferinţă intrinsecă construcţiei şi naturii imaginii.

Pavel Susara


Văd la Zamfira Bârzu o continuitate în studiul asupra corpului feminin, asupra nudului, această fertilă ambiguitate între figurativ şi abstract. Uneori sunt structuri abstracte asupra cărora dacă insişti, focalizând privirea, ai bucuria de a descoperi şi referinţe reale. Există şi o senzualitate a nudurilor sale chiar dacă uneori abia sunt numite ca atare, formal; o senzualitate dusă în zona eroticului pentru că erosul este o preocupare a Zamfirei Bârzu.

Adrian Guta


Erotikon-ul Zamfirei

Zamfira Birzu se afirma in cuprinsul gandirii si sensibilitatii postmoderne a picturii contemporane ca un exponat preocupat statornic de pastrarea tensiunii ideatice a mesajului vizual. Putem observa cu usurinta, in majoritatea creatiilor sale din ultimul deceniu, o consecventa in frecventarea genurilor fundamentale ale picturii, de la peisaj, statica, nud, compozitie alegorica de gen, foarte rar portret. Dar, intr-o viziune ce dizolva orice forma de canon stilistic sau didactic intr-o libertate atent stapanita a gestului pictural si a viziunii, ce-i certifica exceptionalul instinct plastic.Un simt al ostentatiei deconstructive, dublat de o voluptate a replamadirii formelor in concepte compozitionale coerente, ce se dezvolta si se sustin autonom, gratie unui dicteu cromatic elaborat, intotdeauna imprevizibil si plin de prospetime, penduland intre dozajele si acordurile rationale, atent stapanite si fervoarea senzuala a tuselor si a materiei colorate.
Ea sfideaza linearitatea discursului pictural, caruia ii opune expresia gestuala libera a temperamentului sau plastic. De aceea, lucrarile ei palpita de vitalitate provocand un impact vizual direct si atasant, datorita spontaneitatii si sinceritatii debordante a rostirii ei plastice, lipsita de orice complex sau retinere. In panzele si cartoanele ei, orice forma isi dobandeste propria logica si coerenta, chiar daca, aparent, privirii i se ofera o imagine abstracta. Tocmai aceasta fortare admirabil si inteligent stapanita a granitei dintre abstract si figurativ, dintre realitate si proiectia ei fictionala, confera surpriza si atractivitate viziunilor ei picturale.
Zamfira Birzu patrunde in substanta spectaculara a gestului pictural, regizandu-si cu un remarcabil simt al proportiilor retorica si dinamica structurilor compozitionale si intensitatea asocierilor si emisiilor cromatice. Ea si-a creat in timp chiar o anumita specificitate stilistica distinctiva din aceste calitati.
Pentru Zamfira, erotismul este tratat plastic ca o simpla si foarte personala problema de limbaj corporal. De aici tensiunea senzoriala si eleganta coregrafica a formelor, liniei si ipostazierilor.
Ciclul "Eros" confirma toate aceste particularitati, pe un suport imagistic consacrat de experiente seculare in materie, tema traversand epoci de "civilizatie a ochiului". Virtuozitatea desenului ei, deloc academic, dar de o expresivitate a dinamicii corporale si a tensiunii senzoriale, filtrata de o buna cunoastere a anatomiei si a armoniei interioare, ce genereaza spectacolul erotic, face din eseurile plastice, unele de foarte mici dimensiuni, o desfatatoare lectie aplicata de postmodernism, prin reconsiderarea pioasa a unui model consacrat de o indelungata traditie, dar cu o surprinzatoare simplitate a mijloacelor si, mai ales, cu o invaluitoare prospetime si ingenuitate a viziunii sale plastice.

Corneliu Antim