>JURNAL

 

2003 - prezent

Expozitia PROVIDENTA, septembrie 2003

„Expozitia mea este o fereastra.
Este un fragment de certitudine în care se oglindesc cele vazute si cele nevazute, cele ce apartin Sacrului si cele din gradina profanului, cele pe care le stim si cele pe care simtim ca le vom afla. In tinutul Providentei nimic nu este intimplator…
Indrazniti, nu va veti rataci !”

Manifeste plastice:

Aceste rinduri sint fragmente de jurnal (jurnal-manifest, jurnal de existenta). Ele sint proprii anilor ce au urmat absolvirii Academiei de arte frumoase "G. Enescu" din Iasi (1995). Cinci ani frumosi plini de incredere, revolta, dorinta de primenire, de cautare a unui filon de idee si expresivitate caracteristic mie ca spirit si intru totul romanesc ca izvor si areal de investigare.

Expozitia "RITUAL" - mai 1996

"Pictura este o aventura personala, dusa cu aplomb de general strateg si consecventa de indragostit inversunat catre victoria decisiva a armoniei dintre spirit si forma. Aceasta campanie fara compromis cere o traire lucida si profunda a realitatii dincolo de snobism, conventii si inculte denigrari. Pictura adevarata are atitea interpretari cite constiinte luminate o privesc si este arma si scut sigur impotriva unei lumi care sucomba in ura si mediocritate.
Pictura e o metafora vizuala a unei secvente din realitate, din traire, din omenesc, iar Pictorul e inteleptul tacut si atent al lui Kavafis care prin semnele prezentului descopera geana zilei de miine. Pictura nu poate fi asasinata ori inventata, caci epigonii confunda intregul cu partile cangrenoase.
Pictura cere Artistului-saman sa o implineasca prin redefinire si sa o purifice prin sacralitatea actului de creatie."

Expozitia "GREEN MADNESS" - noiembrie 1996

"Cind spectacolul lumii ti se pare ca devine halucinant si nebulos, prizonier al unei lumi de ospiciu, cind ritmul si somptuozitatea lumii se pierd in grotesc si rutina, cind magicul e murdar iar izvoarele omenescului sint tot mai terne, abrutizate de vicii oficializate, este timpul sa te intrebi unde e greseala.
Pentru a investiga sursa conflictelor fundamentale, constiinta si viziunea estetica se dedubleaza in fiinta martor si fiinta manifest. Prima e dureros centru de observatie iar cealalta devine strigat si chemare catre matca firescului. Pictura devine in acest caz teribila materie filosofica dispusa sa pastreze comunicarea dintre cele doua entitati dind glas constiintei necompromise. Actorii plastici L.S. si L.D. sint personificari ale celor doua repere care creaza spectacolul "Green Madness".

Expozitia "L'ANGE" - martie 1999.

"Exista in artele plastice contemporane puternica senzatie de déjà-vu. Totul a fost spus, totul a fost experimentat. Scolile de pictura afirmate pe rind de-a lungul secolelor traiesc astazi concomitent, revendicindu-si discipoli si public. Artistul contemporan are de propus chipul unei constiinte, nu doar forme, obiecte, relatii noi.
Nu e de cautat faima ci autenticitatea existentei.

Fragmente de jurnal

"...nu sint ateu , nu sint bigot, nu sint supraeu, nu sint plebeu...sint o fiinta care se doreste a fi lucida in fiecare clipa a existentei, dornica sa fie demna de Creatorul care a zamislit-o si fara de orgoliu sa nasca opera - creatie demna in fata timpului."

"...mi-e dor de coptul perelor, de cositul finului, de urcatul prin visini, de alergatul pe costisele girlei, de asteptatul celor dragi, seara in jurul mesei pline, de jocul pisoiului prostut, de avionul de lemn prins in parul lung de linga capita de fin, de vacuta cu ochi blinzi, atit de altfel decit toate vacile din cireada, de dealul labirintic cu tufe de mure, mi-e dor de vorba domoala a bunicilor, mi-e dor de tot..."

"...cit despre singuratate: uneori o binecuvintez, alteori tip si ma agit ca sa parem doi, eu si un alter-eu...unul care sa-mi fie calauza ...spre mai departe."

"...cum e artistul de care are nevoie lumea postmoderna? E un recuperator de sensuri si simboluri, un vraci, un saman pentru semenii sai..."

"...astept Iarna...cea care imi va imacula sufletul..."

"As vrea sa devin un arhangel al Picturii adevarate; s-o inteleg, s-o apar, s-o implinesc, s-o impun. Numai fiorul dragostei de Dumnezeu , de Viata, de Om poate sa anime Pictura, ajunsa azi intr-o dezolanta stare."

Ce se va intimpla in urmatorii ani cu Pictura mea? Cu siguranta ca va pastra aceleasi coordonate ale dorintei de autenticitate a experientei plastice, de studiu si reliefare a specificului romanesc, de cautare a unui demers sincron intre aspiratia spre modernitatea vremilor, dezideratului sintezei traditiei si spiritul samanic pe care aceasta arta il va avea. Doar un suflet viu, intelept si revoltat poate infaptui aceasta aspiratie.

Lucian Sacrieru-Dragomir