Organizatori:
Primaria comunei Cucuteni
Fundatia "AXart" Iasi

Dupa trei editii, cand situl artistic amplasat in vecinatatea sitului arheologic din satul Cucuteni s-a configurat ca o realitate, putem analiza complexitatea acestui proiect. Simpozionul de sculptura in lemn continua, intr-un nivel al concretizarii diferit, mai angajat dacat nivelele pur teoretice ale dezbaterilor si configurarilor expozitionale (inaugurate in 1991 cu expozitia “Filocalia”, Galeria Etaj ¾, Teatrul National Bucuresti, continuata in 1997-1999 cu expozitiile “Sacrul in arta”, Sala Brancusi de la Parlamentul Romaniei si apoi in 2001 cu expozitia “Arta si Sacralitate”, la Galeria Cupola din Iasi ). Expozitiile ofereau o prezentare critica si constatativa a fenomenului deja formulat, autoritar manifestat in arta romaneasca, a elaborarii unor strategii de reactualizare a referentului sacru si mai precis al recontextualizarii in campul dogmatic al crestinismului ortodox.
Programul simpozionului de sculptura monumentala dezvolta aceeasi directie a aderentei pe un fond semantic al sacralitatii, mai putin riguros ancorat intr-o traditie religioasa ale carei percepte estetice exclud reprezentarea volumetrica si materialitatea ca substantializare masiva. Dar programul taberei de la Cucuteni implica si alte angajamente. Unul este cel al reactualizarii preocuparilor de “plastica sociala” (Beuys), canalizate spre un univers a carui disolutie pare atat de mult un automatism al analizelor, interpretarilor si prospectiunilor sociologice, incat orice angajament in salvarea lui pare de prisos. Ma refer la vastul univers rural, cu spatiul sau in care pare inevitabil ca penetrarea, oricat de lenta, a presiunilor mediatice, comerciale si a unor relatii social opuse celor ale “societatilor naturale”, impun destabilizarea valorilor traditionale si acreditarea unor hibrizi de mimetism urban de depeizare si cosmopolism la nivel subcultural.
Impreuna cu organizatorii simpozionului – Fundatia AXart (condusa de Sabin Drinceanu, autor de pictura religioasa) si primaria Cucuteni (condusa de primarul Mihai Tun, un reprezentant remarcabil al activistului social cu perspectiva realista asupra aspiratiilor lumii rurale careia ii apartine) am pus in aplicare ( in calitate de curator) un program care contrazice aceste premise ale degradarii inevitabile a satului ca unitate sociala si culturala functionala.
Grupajul de lucrari de sculptura monumentala – sau, in mod conceptual, situata intr-o relatie diferita de monumentalitate cu ambianta, mai aproape de land-art – nu are nici statutul muzeal, al unei rezervatii de lucrari de arta indiferent localizante, nici cel al unei implantari a unui tip de experienta urbana in zona rurala. Este un spatiu ce se defineste in raport cu toate reperele localizante actuale si istorice, un spatiu apartinand comunei, si comunicand chiar la nivelul formal cu universul cultural al traditiei. O comunicare situata, evident, dincolo de citat, dincolo de cultivarea automat artizanala, ci in acel tip de dialog ce reinvesteste cultural un anumit set de semne si un sistem de formalizare, la care se fac trimiterile, sau aduce in cadrele lui un mod de semnificare al lumii contemporane. In aceeasi masura in care programul este atent la contextul social al locului, e deschis si spre aspiratiile sculpturale la creatia monumentala, spre exercitiul in spatii deschise, libere.
Explorarile asupra relatiei cu mediul, cu materialul, raportarea la reperele complexe ale contextului, contribuie la sustinerea unui sector al artei contemporane, legat de traditia monumentalitatii, a investirii semantice, a suportului material, si a prestantei obiectului artistic ca obiect intens semnificant si cu un statut profund diferit de cel al obiectelor ustensilitare, nonsemnificative, cotidiene.
In fine, un alt nivel al acestei experiente, cu premise sociale atat de nuantate, este cel al convietuirii si comunicarii – pe perioada functionarii taberei – a celor doua grupuri: comunitate gazda, care asista la geneza lucrarilor de arta si la experientele artistice, si comunitatea temporar constituita a artistilor prezenti la Cucuteni.

Alexandra Titu

O noua editie a Taberei de sculptura de la Cucuteni, a adaugat lucrari noi , intr-o crestere succesiva, lucrari care se intrepatrund reciproc de la un an la altul, de la o individualitate la alta, formand impreuna un “Mega Parc Sculptural” .
Miscati de profunda incarcatura ideatica, a prezentei regelui neolitic, artistii, cu dragoste si creativitate au transformat dealul, valea, intr-un loc al uitarii de sine, intr-un spatiu sacru, de participare la legile timpului cosmic, folosind fie o atitudine “clasica” fata de volum, fie exteriorizand pasiunea pentru “experiment”. Un plus de expresivitate s-a creat prin dialogul (schimbul) dintre forma materie, si experimentul artistic efemer, doua “lumi”, al caror contrast intregesc imaginea aspiratiilor creatorilor de azi.

Inca o editie, inca un pas atasat idealurilor de orice fel ale organizatorilor, ale artistilor, ale vizitatorilor si nu in ultimul rand ale politicienilor fauritori de promisiuni si energii stimulatoare.
Dialogurile continua : spatiul cultural autoritar prin vechime in dialog cu semnul artistic contemporan, omul de arta, animatorul in dialog cu administratorul si pastratorul locului, sculpturile (lemnul sta pe pamant ca forma-simbol) completeaza colinele, copacii, cararile din iarba, intr-un permanent dialog om-natura.

Sabin Drinceanu – Presedinte Axart

> Pagina de start
> Fotografii de la vernisaj, 2004
> Workshop de ceramica
> PARCUL ARHEOLOGIC CUCUTENI
> COMUNA CUCUTENI