1.Descoperirile preistorice

În 1889, cu ocazia celui de al X-lea Congres International de Antropologie si Arheologie de la Paris, lumea stiintifica lua cunostinta de exceptionalele descoperiri din epoca neolitica de la Cucuteni si din alte statiuni din Moldova, facute în acel deceniu de inimosi oameni de cultura si profesori ieseni (Theodor Burada, Grigore Butureanu, Nicolae Beldiceanu). Splendida ceramica pictata de la Cucuteni intra astfel în circuitul stiintific international, interesul pentru descoperirile din Moldova neîntârziind sa apara. Acest interes avea sa aduca la Cucuteni pe renumitul profesor german Hubert Schmidt, care, participând la începutul secolului la expeditiile arheologice din nordul Siriei si Turchestanului, dorea sa cunoasca materialul ceramic pictat din Moldova, pentru o mai buna întelegere a grupului de ceramica pictata din Balcani si de la Dunarea inferioara. Cu aprobarea autoritatilor române, H. Schmidt întreprinde, în 1909 si 1910, sapaturi arheologice sistematice în asezarea eponima, reusind sa determine principalele etape ale evolutiei culturii Cucuteni si sa realizeze o minutioasa analiza stilistica a picturii ceramicii cucuteniene, valabila si astazi. Aceste cercetari, carora li se adauga si cele de la Cucuteni-Dâmbul Morii si Sarata Monteoru, aveau sa fie facute cunoscute lumii stiintifice prin numeroase studii publicate în prestigioase reviste, pentru ca în 1932 sa publice o remarcabila monografie despre cercetarile de la Cucuteni.

La începutul secolului al XX-lea, în sud-estul Transilvaniei începeau cercetarile în asezarea cu ceramica pictata de la Ariusd, care au definit un aspect regional al culturii Cucuteni.

Perioada interbelica avea sa aduca noi descoperiri apartinând culturii Cucuteni prin cercetari întreprinse în numeroase asezari de reputati arheologi români si inimosi iubitori de arheologie: Vladimir si Hortensia Dumitrescu, Radu si Ecaterina Vulpe, Vasile Ciurea, Constantin Cihodaru, Constantin Matasa si altii. Au fost investigate asezarile de la Traian-Dealul Fântânilor, Ruginoasa, Izvoare, Bodesti-Frumusica, Costesti etc. Au fost publicate numeroase rapoarte si studii cu privire la cultura Cucuteni, aceasta cunoscând consacrarea pe plan mondial. Tot atunci a fost publicata o noua monografie de asezare, realizata de data aceasta de un arheolog român, si anume despre asezarea de la Frumusica, lucrare redactata în limba franceza.

Dupa cel de al doilea razboi mondial, cercetarea culturii Cucuteni a cunoscut o ampla dezvoltare, fiecare santier devenind un centru de unde s-au initiat ample cercetari de suprafata în vederea descoperirii de noi asezari. Se remarca în acest sens activitatea colectivelor conduse de I. Nestor, Vl. Dumitrescu, Radu Vulpe, Mircea Petrescu-Dîmbovita, care întreprind cercetari în bazinele Jijiei si Bahluiului, în Podisul Central Moldovenesc sau în depresiunile subcarpatice. În acelasi timp au fost continuate si cercetarile în sud-estul Transilvaniei, unde s-au facut noi descoperiri cu privire la aspectul Ariusd.

În deceniul al saselea, cercetarea arheologica cucuteniana a înregistrat o noua premiera pentru întreaga cercetare arheologica din România si chiar din Balcani: a fost investigata exhaustiv prima asezare preistorica, anume asezarea de pe dealul Holm de la Habasesti, jud. Iasi (1949-1950), apartinând primei faze a culturii Cucuteni. Aici au fost descoperite 44 de locuinte si peste 100 de gropi si anexe gospodaresti. Rezultatele obtinute au fost publicate într-o ampla monografie, care ramâne si astazi, dupa aproape 50 de ani, un model de publicare monografica a unei asezari preistorice.

O alta asezare cercetata integral, între 1951 si 1961, a fost cea de la Trusesti, unde colectivul condus de profesorul Mircea Petrescu-Dîmbovita a cercetat 98 de locuinte, majoritatea din prima faza a culturii Cucuteni. S-au facut atunci descoperiri importante în legatura cu viata spirituala a comunitatilor cucuteniene, descoperiri care au facut pe unii istorici sa vada în aceasta lume originile unor mituri agrare grecesti.

În 1961 s-au reluat sapaturile în cunoscutele asezari de la Cucuteni, de pe dealul Cetatuia si Dâmbul Morii, sub conducerea profesorilor Mircea Petrescu-Dîmbovita si Marin Dinu. Rezultatele obtinute au permis o îmbunatatire a periodizarii clasice a culturii Cucuteni, cu unele etape bine determinate stratigrafic si stilistic. De asemenea, rezultate deosebite s-au obtinut si în legatura cu modul de viata al purtatorilor culturii Cucuteni, descoperindu-se peste 30 de locuinte, dintre care unele aveau platforma de piatra, primele cunoscute atunci pentru epoca neolitica din spatiul carpato-danubiano-pontic.

Date deosebite s-au obtinut si în legatura cu sistemul de fortificatie al asezarilor cucu-teniene, la Cucuteni-Cetatuia înregistrându-se, în faza B, prezenta unui sant cu val si contraval de pamânt, placate cu lespezi de piatra, sistem unic pentru aceea epoca, singurul de acest tip cunoscut în România pâna astazi.

Înfiintarea unor institutii academice de cercetare arheologica si a muzeelor judetene a determinat în ultimii ani o intensificare a cercetarilor asupra culturii Cucuteni. S-au întreprins cercetari în numeroase asezari, de pe întreg cuprinsul Moldovei – Draguseni, Stefanesti (jud. Botosani), Suceava, Mihoveni (jud. Suceava), Valea Lupului, Scânteia (jud. Iasi), Izvoare, Târpesti, Traian (jud. Neamt), Margineni, Poduri (jud. Bacau), Dumesti, Husi (jud. Vaslui), Beresti (jud. Galati) etc. –, precum si din sud-estul Transilvaniei – Ariusd, Malnas (jud. Covasna) etc. Toate aceste cercetari au permis o mai buna cunoastere a culturii Cucuteni, fapt reliefat si de numeroasele studii si monografii aparute.

În acelasi timp, cultura Cucuteni a fost facuta cunoscuta si publicului larg prin expunerea materialelor arheologice, îndeosebi a splendidelor vase pictate, în expozitiile permanente din toate muzeele Moldovei, dar si din alte zone ale tarii, sau prin organizarea unor expozitii temporare, itinerante, primite cu foarte mare interes, atât în tara, cât si în strainatate.

Cu toate aceste rezultate, la care se adauga peste zece volume monografice si culegeri de studii precum si înfiintarea recenta a uni Centru International de Cercetare a Culturii Cucuteni la Piatra Neamt, cultura Cucuteni nu beneficiaza de un muzeu în exclusivitate. Publicul larg, iubitor de istorie si arheologie, nu are posibilitatea de a cunoaste si explica fenomene culturale legate de lumea preistorica, în cazul nostru de magnifica lume cucuteniana, muzeele neputând oferi o imagine corecta asupra acestei lumi, ci doar o colectie, mai mare sau mai mica, mai interesanta sau mai putin, de materiale arheologice.

> Descoperirile geto-dacice