English >

> RECONSTITUIREA TEHNICILOR ALIMENTARE



Unul dintre aspectele importante ale vietii neolitice a fost cel legat de asigurarea si prepararea hranei. Daca despre modul în care comunitatile neolitice îsi asigurau hrana avem mai multe informatii, cercetarile arheologice oferind date despre cultivarea plantelor si cresterea animalelor, despre modul în care îsi preparau hrana nu se cunoaste aproape nimic, putinele date fiind mai mult deduse logic, prin analogie cu modul de preparare al hranei de catre comunitatile arhaice de astazi sau de catre comunitatile traditionale. Astfel, faptul ca majoritatea oaselor de animale, descoperite în asezarile cucuteniene, nu prezinta urme de ardere sugereaza ca prepararea carnii s-a facut, în cea mai mare parte, prin fierbere si doar în câteva cazuri prin frigere, asa cum o demonstreaza putinele oase arse. De asemenea, vasele de uz gospodaresc care prezinta urme de ardere secundara vorbesc de folosirea lor în prepararea hranei animale sau vegetale prin fierbere.

Date sigure despre modul de preparare al hranei vegetale de catre comunitatile cucuteniene ne sunt oferite de numeroasele râsnite si frecatoare prezente în asezari, descoperiri care atesta practicare râsnitului. Se râsneau în primul rând boabe de cereale, dar si alte boabe sau seminte, produsul obtinut fiind folosit în prepararea unor fierturi. Din cereale (grâu, orz, secara, mei) se obtinea si faina, care era folosita la prepararea pâinii. Este greu de a sti daca aluatul era dospit, dar, având în vedere datele etnografice, care atesta folosirea unor enzime vegetale în dospirea aluatului, nu este exclus ca si cucutenienii sa fi folosit asemenea fermenti naturali, care sa asigure cresterea aluatului. Coacerea se facea fie pe suprafata încalzita a vetrelor sau pe pietre încinse în foc, fie în cuptoare.

 


Prezenta cuptoarelor în asezarile cucuteniene este documentata prin numeroase descoperiri, fiind prezente atât în locuinte, cât si în apropierea acestora, în locuri protejate. De forma circulara sau ovala, cuptoarele aveau vatra realizata din lut, construita fie pe bârne, fie pe un pat de pietre sau fragmente ceramice. În alte cazuri, pietrele sau cioburile erau prinse în lutul vetrei, având rolul de a mentine caldura. Bolta cuptorului era realizata dintr-o structura de nuiele lipita cu lut, asa cum o demonstreaza numeroasele fragmente de bolta pastrate, care aveau amprente de nuiele.

Dorind sa refacem cât mai multe dintre aspectele cotidiene ale vietii comunitatilor cucuteniene, în anul 2002 ne-am propus reconstituirea unui cuptor de copt pâine, care sa fie protejat cu o structura lemnoasa usoara, acoperita cu stuf. Începutul reconstituirii s-a facut prin realizarea structurii vetrei, pentru care am folosit pietre lipite cu lut. Peste aceasta structura s-a întins un strat de lut, gros de câtiva centimetri, care va reprezenta suprafata vetrei cuptorului.

A urmat construirea boltii cuptorului. Mai întâi am realizat structura lemnoasa, pentru care am folosit nuiele de alun ce au fost înfipte, la distanta mica între ele, într-o bordura de lut care înconjura vatra si apoi împletite deasupra vetrei. Lipirea s-a facut treptat, pentru a nu risca distrugerea structurii de nuiele prin desfacerea împletiturii. În spatele cuptorului, în bolta, s-a realizat un mic cos pentru evacuarea fumului. În fata gurii cuptorului s-a construit un prag de lut, pentru pastrarea carbunilor încinsi dupa darea în cuptor a pâinii.

Dupa ce bolta a fost lipita, a urmat finisarea cuptorului prin aplicarea unui strat de lut fin, atât pe vatra, cât si pe bolta.

 

 

S-a trecut apoi la realizarea structurii lemnoase care sa protejeze cuptorul si acoperirea cu stuf, astfel ca uscarea cuptorului s-a facut în timp, la umbra. Dupa uscare, am realizat un prim foc, fumul permitând identificarea crapaturilor, care apoi au fost lipite cu lut.


Pentru realizarea pâinii am folosit faina de grâu. Dupa dospire, aluatul a fost împletit în pâini si colaci, în forme traditionale de astazi. Apoi, dupa ce s-a încalzit cuptorul, pâinea a fost data în cuptor, pe vatra curatata de carbuni. Coacerea a durat circa o ora, dupa care pâinea a fost scoasa din cuptor.

 


Evident, aceasta reconstituire este una probabila, dar confirmata însa de datele etnografice înregistrate în zilele noastre chiar la Cucuteni. În afara de pâinea dospita, foarte probabil în cuptoare se coceau si aluaturi nedospite, sub forma de lipii, sau se fierbeau diferite mâncaruri, pe care vom încerca sa le reconstituim în anii urmatori.



 

 

    < Home | ^ Top | English version | Simpozionul de sculptura CUCUTENI