Una dintre creaţiile deosebite ale purtătorilor culturii Cucuteni a fost ceramica pictată. Prin formele zvelte şi motivele ornamentale, ceramica culturii Cucuteni reprezintă apogeul olăriei preistorice din Europa, care nu de puţine ori a fost comparată cu creaţiile altor epoci istorice.

Reconstituirea ceramicii cucuteniene reprezintă unul dintre obiectivele proiectului nostru. Lucrată la mână sau la roata înceată, ceramica cucuteniană a fost realizată prin mai multe tehnici, care, încercând să le reconstituim, ridică numeroase probleme, ceea ce demonstrează performanţele tehnice atinse de olarii cucutenieni. De altfel, având în vedere tocmai complexitatea olăriei cucuteniene, pentru început am hotărât reconstituirea doar a uneia dintre modalităţile de realizare a acesteia, anume cea a colacilor de lut. De asemenea, ne-am propus şi reconstituirea tehnicii de decorare prin incizii şi arderea vaselor în groapă deschisă.

Prima etapă în reconstituirea ceramicii cucuteniene a reprezentat-o identificarea surselor de lut. Numărul foarte mare de produse realizate din lut descoperite în aşezările cucuteniene ne determină să credem că acesta se găsea în apropierea aşezărilor, ceea ce nu necesita un efort prea mare pentru aducerea lui în aşezare. Această ipoteză ne-a fost confirmată de cercetarea surselor de lut din jurul aşezării eponime a culturii Cucuteni, pe o rază de maximum trei kilometri identificând peste 20 de posibile surse de lut bun pentru realizarea ceramicii. Aceeaşi situaţie am înregistrat-o şi în jurul viitorului sat cucutenian reconstituit, identificând peste cinci surse de lut.

După extragerea şi transportarea lutului a urmat prepararea pastei. Pentru început, lutul a fost curăţat de impurităţi (pietricele, pământ, materii organice) şi fărâmiţat, iar apoi înmuiat, pentru a se realiza fuziunea particulelor de lut. A urmat călcarea lutului pentru omogenizarea pastei şi apoi frământarea cu mâna, până când pasta a devenit precum aluatul. Pentru a sfărma şi cele mai mici particule, la final pasta a fost bătută cu maiul.

La ridicarea unui vas prin tehnica colacilor, prima operaţie este cea de realizare a colacilor. Aceştia sunt prelucraţi prin răsucire în palme sau pe un suport de lemn, grosimea lor fiind în funcţie de grosimea peretelui vasului pe care dorim să-l ridicăm. Se realizează apoi fundul vasului, mărimea şi grosimea acestuia fiind direct proporţionale cu mărimea vasului. Ridicarea vasului se face prin suprapunerea colacilor, de la fund spre gura vasului. Prinderea colacilor se face prin întinderea marginii colacului suprapus peste ultimul colac, realizându-se astfel şi o netezire a pereţilor, care este definitivată cu ajutorul unei unelte netede, în cazul nostru o spatulă de lemn.

Una din problemele deosebite ale ceramicii cucuteniene este modul de ridicare al vaselor de mari dimensiuni. Pentru a conferi rezistenţă pereţilor, realizarea acestor vase se face în etape, prin ridicarea şi uscarea treptată a pereţilor. Marginea superioară a părţii ridicate se menţine umedă în vederea realizării unei prize bune cu următorul colac. În caz de necesitate, pereţii vasului se pot susţine cu ajutorul unor tije de lemn, aşa cum am realizat în cazul unui vas de mari dimensiuni.

După ce au fost ridicate, vasele sunt lăsate să se usuce. Uscarea se face la umbră, pentru a se evita crăparea pereţilor, de preferat într-un loc închis, fără curenţi de aer care să conducă la o uscare neuniformă. În funcţie de mărimea vasului şi grosimea peretelui, acesta se uscă într-un timp mai mult sau mai puţin îndelungat.

Următoarea etapă în reconstituirea ceramicii cucuteniene a fost decorarea vaselor prin incizie, operaţie pe care am realizat-o când pereţii acestora erau încă umezi. Pentru aceasta se poate folosi orice vârf, mai mult sau mai puţin bont, realizat din lemn sau piatră. Motivele realizate au fost asemănătoare cu cele întâlnite pe ceramica incizată a culturii Cucuteni.

După uscare a urmat ultima etapă în reconstituirea ceramicii, arderea, pe care am realizat-o într-o groapă deschisă, cu diametrul de aproximativ 1 m şi adâncimea de 0,50 m. Înainte de a depune vasele în groapă pentru a fi arse, am realizat un foc puternic pentru a produce cărbune. Apoi, după ce am degajat fundul gropii de jar, pe care l-am împins spre pereţi, am aşezat vasele şi celelalte obiecte de lut realizate (statuete, greutăţi pentru războiul de ţesut, măsuţe etc.), acoperindu-le cu cărbuni. Apoi, timp de aproximativ zece ore am întreţinut focul spre pereţii gropii, astfel încât acesta să nu ardă direct pe vasele de lut, care ar fi putut astfel crăpa.

După ce vasele au fost arse, le-am lăsat în groapă, pentru a se răci treptat, scoaterea lor efectuându-se după mai bine de 15 ore de la terminarea arderii. Verificarea calităţii arderii s-a făcut prin umplerea vaselor cu apă, nici unul dintre ele nefiind fisurat.

Evident, experimentul realizat este un început al proiectului de a reconstitui ceramica cucuteniană, urmând ca el să fie dezvoltat prin realizarea mai multor forme de vase prin diferite tehnici, reconstituirea decorului pictat şi prin arderea în cuptoare cu una sau două camere.